Zambetul din buzunar :)

 Ma trezesc citind postarile mele trecute, imi incep zilelele gasind ceva nou de scris... 

Ador sa-mi citesc gandurile trecute, cele de azi, de ieri sau de acum cativa ani, atunci cand eram un mic copil zapacit care adora frunzele, florile si pasarelele in zbor. De-atunci nu s-a schimbat nimic, sunt aceeasi doar cu mai multe povesti despre viata pe care am trait-o pana astazi la ora 14:37 ora italiei. Aud zgomotul vantului, pasarile canta si daca ma uit bine in jurul meu, am o gramada de flori. 

Ceva in mintea mea imi sugereaza sa incetez sa visez cu ochii deschisi pentru ca m-am facut mare. Nu sunt de-acord, asa ca au derulat doua secunde mai in fata si m-am lasat dusa de imaginatie, sunt un pic cu picioarele pe pamant si incerc sa fiu eu asa cum am fost mereu dar mai calma, mai rabdatoare, insa nu o sa schimb niciodata pofta mea de a fi copil, de a visa cu ochii deschisi sau de a face poze la nesfarsit. 

Peisajele din poze reprezinta Eul meu, modul meu de a vedea lucrurile, formele si culorile sunt parte din armonie sunetelor, acele ganduri pe care toti trebuie sa invatam sa le ascultam si mai apoi sa decidem ce facem cu ele. 

Iubesc sa ma inteleg, sa stiu exact ce gandesc si mai ales sa ma intreb de ce gandesc asa. 

Acum trebuie sa inchid, realitatea ma izbeste cand vad ca e tarziu si eu nu sunt gata de serviciu.

Imbratisez aceste ganduri si le las liniste pentru urmatoarea postare, tot aici poate la alt ceas.

cu drag si iubire, 

Ana voastra!