Amintiri din mai, idei de astazi si de ieri

Simt mirosul care trece printre camere, acel miros de libertate. 

Pomii afara parca acum sunt mai verzi si aerul miroase a primavara! 

Nu vreau sa va spun ca ma apuc de poezie pentru ca altfel as spune ca filozofatul din postul trecut, acum s-a transformat in nebunia de Mai, cea de dinaintea caldurii.

A plecat domne! cine? a doua colega de apartament cu tot cu Buddha al ei, o fi prietenul sau poate crezul ei. 

Stati asa ca nu judec, nu nu! Ador sa bat campii in scris, in vorbit si mai ales in ganduri. 

Vorbeam de faptul ca aceasta tipa a venit sa locuiasca aici in apartament in Octombrie anul trecut, din motiv de privacy a mea si a ei, nu o sa scriu numele si nici detaliile zonei si asa mai departe.

Spuneam, a venit sa locuiasca aici in Octombrie anul trecut, ea ca si mine fiind in anul 3 la facultate. 

Simt ca scriu pentru a descarca, dar postarile mele nu sunt o pagina al unei adolescente, am vorbit destul cu tatal meu care m-a ascultat vreo ora, era un monolog al meu desigur, si apoi celalalt coleg al meu de apartament, inca vreo 15'. 

Haide sa lasam detaliile si sa lasam imaginatia sa scrie... 

Pauza caut ceva in capul meu sai in jurul meu, sa ma faca sa scriu... 

Reiau postarea care astazi are 5 luni. 

27 Octombrie 2024 

Ador sa scriu datile si orele nu stiu, o fii vreo fixatie sau pur si simplu mai bine spus, imi place sa constientizez unde sunt si ceea ce fac pentru a-mi aminti mai tarziu de moment.

De ieri am reluat blogul, citesc, corectez dar dese ori prefer sa las greselile pentru ca sunt ori prea multe ori dau ideea ca am scris repede, sau cateodata mi-e lene sa corectez. 

Mi-am dat seama acum, scriind in romana  ca prefer sa scriu in limba mea decat sa scriu in italiana. 

30 Ianuarie 2025

Ces-a intamplat domne cu postarile astea lasate asa singure si abandonate? 

Pai ce sa se intample? Le-am lasat intr-un coltisor crezand ca o sa-si ia singure avant. 

Scriu de vreo doua zile vizez de o viata cam asa sunt eu. Si imi place domnule sa ma simt romantica, misterioasa, imi place sa scriu cand sunt singura... Imi place sa stau singura cateodata. 

Am invatat sa stau singura de cand eram adolescenta, am fost un adolescent cu probleme de nervi, tristete si depresie dar si in acelasi timp simteam undeva ca scrisul ma va salva.

Si am scris un inceput de o carte, nu stiu unde a ajuns acea carte scrisa intr-un caiet de scoala... Si mai tarziu am scris si poezii, am copiat melodii si visam sa fiu si eu un canteret cunoscut sau un scriitor cu multe carti semnate, am fost in imaginatia mea dj si invatatoare de matematica pana am inteles ca matematica ma enerveaza, am devenit si profesor de italiana, am fost model si actor. 

Am trait o mie de vieti, si as mai trai inca 1000. Aproape 30 de ani de fapt, si ce? Eu ma simt tinerica, ma simt plina de energie, si vreau sa fac 1000 si una de chestii, si o sa le fac. Pentru ca eu mi-am propus mereu de cand am aflat ca ma autosabotez cateodata, ca nu trebuie sa las mintea mea sa ajunga chiar unde vrea ea. Si am invatat, si am terminat facultatea, si am o prietena minunata, cealalta mi-a dat cu spitul, si am o familie minunata, si un iubit doamne maicuta sa nu-l deochi, e un om minunat. 

Si mintea merge, merge, alearga si viseaza si se simte ca la 20 de ani, fara griji si fara bani ahahah, cu Popa mea frumoasa si sexy si 10 ani de prietenie... 

Bai oameni buni, visati domne ca fara vise devenim tristi, si cantati si plangeti, si ridicati va, si mergeti la oglinda, cantati, stergeti va lacrimile si uite asa mai departe.

Cate vieti aveti? vreti sa traiti o mie de ani intr-una singura? 

Pai atunci UP! sus! 

Va pupa Ana voastra, va imbratisez! 

byeee!