Oglinda de duminica

 Daca eu as fi stiut ca sunt predispusa studiilor umanistice, de psihologie, pedagogie, arta, istorie, literatura... cum s-ar fi schimbat lumea mea? 

Aceasta intrebara mi-am pus-o astazi 12 Mai 2024, la aproape 30 de ani realizez cat de mult imi place istoria, arta si tot ceea ce este legat de omenire, Om. 

Mi se spune des ca imi place sa filozofez. Da! Asa este, nu pot sa contrazic acei oameni care ma cunosc enorm de bine si care asculatandu-mi sufletul realizeaza ca eu nu sunt om de calcule! 

Vreti sa redeti? 

Am terminat un liceu de contabilitate cu o nota buna, suficienta pentru a nu ramane inca un an printe bancile scolii, mi s-adat un sut in cur de la profesori si am fost izbita de asfalt, asfaltul fiind aceasta societate in care daca nu stii cine esti esti vazut ca un bun de nimic! 

Hey Buna eu sunt Ana si iti povestesc viata mea.

De atunci au trecut 10 ani, ani in care m-am invartit de jur imprejur, la propriu nu la figurat, cautand strada mea, calea mea catre un viitor bun, ca mno toti ne dorim o slujba buna, o familie fericita si banii suficienti pentru a ne sustine economic-financiar si poate poate sa mergem si undeva in vacanta. In Turcia, la greci sau poate in Italia ca moda ne trage pe toti sa fim ca niste oi la pascut, dar cand vine vorba sa ne dam un sfat, sa ne ajutam, toti se intorc si se uita cu un zambet satisfacut, gandind:" oh! saraca/saracul nu stie habar de ce il asteapta, nu stie habar unde se afla"! Si uite asa trec anii, si oamenii pe langa tine, dar daca esti un om curios, curajos si cu zambateul pe buze cum sunt eu, sa nu crezi ca nu te vei impiedica din nou.

Omule, vei cade de mii de ori, alegerea ta este sa te ridici, sa te scuturi de praf sau sa ramai acolo in speranta ca cineva te va ajuta. 

Eu personal m-am ridicat de 1000 de ori, toate acele dati in care am cazut, si de tot atatea ori am avut familia care cu o imbratisare, un zambet sincer si multa iubire m-a ajutat sa ma ridic dar de data asta lasandu-mi libertatea de a alege, de a intelege ceea ce este bun si mai putin bun pentru mine. 

Nu o sa intru in detalii, nu o sa filozofez asa cum mi se spune des, vreau doar sa va spun ca acum am 29 de ani, in 5 luni dau licenta in tara in care acum 10 ani mi se dadea un spit, si astazi tot ea m-a ajutat sa inteleg cine sunt, ce imi doresc, unde vreau sa ajung si mai ales m-a invatat sa am incredere in mine!

Stati asa ca nu am terminat, nu este vorba de tara, pentru ca toti suntem comozi atunci cand spunem, aaah! Romania, aaah Italia sau mai stiu eu ce tara, doar eu vorbesc de ceea ce stiu, nu dau cu presupusul. Oameni buni, este vorba de acel "eu" este vorba de noi, de cum vedem lucrurile, de inteligenta noastra emotionala. Cat de mult suntem in stare sa facem introspectie, sa vedem ce am gresit si unde putem sa stergem, sa corectam si s-o luam de la capat. 

E vorba de acea forta care te impinge dimineata din pat si creierul iti sopteste:" hai ca poti" asa cum o facea tata cu mine! 

Nu mai spun multe doar ca va urez sa ajungeti departe, fericiti si sanatosi cu o forta atat de mare incat ati putea muta un munte cu un deget. 

Acea forta sunteti voi. Si daca nu ai pe nimeni sa te sustina, uita-te in oglinda, zambeste, vorbeste cu tine si spune, hai ca poti. Incurajeaza-te pentru ca noi ne nastem singuri si murim singuri, de data asta a spus-o filozoful meu preferat, nu Kant, mama mea!

Stiu ca poate am scris cu greseli gramaticale, si nu exista nici macar urma de diacritice, am tastatura in italiana si habar nu am unde sunt diacriticele si ghici ce? Am scris acest text in 5 minute. 

Scriu repede si las ca mintea mea sa ajunga unde vrea, dar nu uita s-o opresti pentru ca si ea are un rol fundamental dar hai sa te las sa inchizi si sa mergi in treaba ta. 

Dupa ce ai inchis aici, gandeste te la ce am scris si vreau sa stii ca eu pana sa ajung la acest rezultat am plans de miliarde de ori m-am ridicat si am mers la oglinda!