azi este despre mine!
18/03
Prima oara m-a salvat mama, a doua tata.
eram departe pe plaja candva in Aprilie, acolo unde batea vantul, mirosea a sare de mare si pasarile de primavara strabateau cu forta vantul ce batea din Nord.
Plaja era rece, nisipul ud, apa inghetata si spuma marii plina de sare. Acolo undeva in stanga mai departe iesita spre mare, o bucata de pamant verde, imi atragea atentia. Undeva acolo se termina pamantul ma gandeam eu.
Ma intorceam si tot ce vedeam erau multi pomi, restaurante, casute si mirs de libertate.
O libertate furata, un ceva puternic se nastea in sinea mea, o dorinta de aer curat imi umplea plamanii, simteam ca evadez de proprile mele ganduri si ma lasam condusa de acel val puternic, eram ca un pescarus in zbor, ma bucuram intr-un mare sunet, de acea mare plina de pesti.
Era ocazia mea! am luat acel val tare, si ma bateam cu el, si el cu mine.
De atunci au trecut 4 ani, valul acum e mai lin, simt ca nu doreste sa se zbata pe acele stanci in departare. Se uita frumos la mine, si ma face sa-mi readuc aminte de unde am plecat, ce mi-am dorit si pentru ce am muncit cu ardoare acesti ani, departe de voi dragii mei, departe de orice si oricine. Atunci m-a salvat mama, valul devenise periculos, vantul nu era de partea mea, marea cu acei pesti incercau sa ma scufunde. Atunci m-a salvat mama!
Pesti, pasari vanatoare si vrajitoare cu fata dulce se izbesc chiar si azi pe plaja mea, ma fac sa-mi readuc aminte ca e greu sa te faci mare, sa cresti, sa devii cineva. Undeva sufletul de copil sufera pentru cuvintele de falsa prietenie. M-am ilus pentru a mia oara ca voi putea gasi bunatate si admiratie, ea exista dar in putinele suflete pe care le cunosc, si inca imi doresc sa gasesc acel ceva pierdut, o prietenie, sau imbratisarile al unor prietene disparute printre maini, ca nisipul acela rece.
Am pierdut drumul catre casa, a mia oara, dar nu imi dau o vina, sunt inca un om care invata, si se rasfata cu mandriile vietii, acele rezultate care usor usor vin din propria mea munca, din iubirea primita de acasa, si de data asta m-a salvat tata!


Commenti
Posta un commento
Grazie per avermi scritto :)